Hai să începem cu elefantul din cameră. În caz că nu mă cunoști personal, sunt mamă. Eu am 30. Copilul are 7. Da, matematica e corectă. Am luat decizia la 22 de ani. Eram inconștientă, mi-a fost greu, acum totul e ok. Buuuun.
Acum hai să-ți spun de ce nu-mi postez copilul pe social media.
De la ce m-am luat
M-am luat de la postarea lui Alexandru Negrea de pe Facebook în care zice așa:
- NYT a publicat date despre conturile de social media ale influencerilor copii
- Dintre urmăritorii celor 5000 de conturi, 32 de milioane sunt bărbați adulți
- Și uite câteva comentarii postate la fotografii cu fete de 8-9 ani: „soooo hot”, „perfect beach body”, „take that bikini off”
Mi s-a activat gena de mamă, de femeie, de om. Așa că o să-ți spun perspectiva mea de părinte despre copii și social media – fără să judec, să critic sau să arăt cu degetul părinții care simt sau gândesc diferit.
Uite cele 5 motive pentru care nu-mi postez copilul pe social media:
- Viața privată e un lux
- Nu-i pot obține consimțământul
- E aiurea să-i fac eu un internet persona
- Nu vrea
- Siguranță
#1. Viața privată e un lux
Am ajuns să văd anonimatul ca fiind the ultimate luxury. Gates nu ne arată ce-a mâncat, Bezos nu-și face selfie pe yacht, până și Kylie Jenner își protejează intimitatea acum că a făcut niște sute de milioane (vezi prima sarcină ținută 100% privată sau pozele cu primul ei copil care de-abia au ajuns în lumina publică).
Avem nevoie să fim aici
Adevărul adevărat este că noi, adulții, avem nevoie să fim pe social media (sau, mna, majoritatea dintre noi). Avem nevoie să ne conectăm cu oameni. Să construim un brand. Să câștigăm tot felul de beneficii. La fel ca mamele influencerilor copii din articol care câștigă bani frumoși din influencereala copiilor. 😊
Eu am decis să-i ofer copilului meu luxul ăsta al unei vieți private. Pentru că pot. Și pentru că îi înțeleg beneficiile care, cel puțin la vârsta lui, depășesc costurile de a nu avea un număr de urmăritori, un brand personal sau un internet persona.
#2. Nu-i pot obține consimțământul
Realist, nu-l pot întreba. Adică pot, dar tot un copil de 7 ani o să-mi răspundă. Copil care vrea să fie și astronaut, și rockstar, și veterinar. Copil care o să crească și o să ajungă un adult cât-de-cât centrat emoțional, cu valori proprii și păreri despre lume bazate pe experiențe mai complexe decât cele trăite în 7 ani de viață.
Până la 18 ani (de fapt, până la 25 de ani, când devine adult din punct de vedere fiziologic pentru că abia atunci se dezvoltă complet neocortexul), eu nu-i știu dorințele, valorile, părerile și planurile. Cum să fac ceva cu viața, corpul și fața lui fără ca el să fie de acord?
#3. E aiurea să-i fac eu un internet persona
Vorbeam zilele trecute cu Vlad care-mi spunea că nu-i place Billie Eilish pentru că și-a construit o persona. Că ea nu e așa în viața reală.
Pana mea, nici eu nu vin cu versiunea de la muncă la masa de Crăciun și nici nu apar cu my internet persona la stomatolog. E absolut normal și firesc să fiu diferită în rolul de mamă de cum sunt în rolul de marketer sau în cel de prietenă. Într-un fel vorbesc cu fii-miu, în alt fel vorbesc cu polițistul care mă amendează.
Acum – imaginează-ți că your internar persona (sau imaginea pe care tu o ai pe net) e gândită și construită de mă-ta. E puțin demodat, ciudat și creepy. Prefer ca atunci când copilul meu o să vrea – dacă o să vrea – să-și găsească propria voce pe internet.
#4. Nu vrea
Copilul ăsta îmi cere multe. Vrea dulciuri, mașinuțe, jumătate de oră în plus pe Playstation, o excursie la munte și nu știu ce hanorace cu personaje din desene.
Știi ce nu mi-a cerut vreodată? Să-l postez pe Instagram.
#5. Siguranță
Nu întâmplător am lăsat siguranța pe ultimul loc (și nu pentru că nu-mi pasă de ea). Știu că respir același aer cu pedofili. Știu și că există dark web, pornografie infantilă, rețele de prostituție pentru copii și alte lucruri despre care nu mă ține nici inima, nici stomacul să vorbesc.
Foarte pe scurt, eu prefer să nu-mi fac copilul material de… mă scuzați. Și dacă cumva TOTUȘI ajunge pe social media sau pe vreun site, mă asigur că e îmbrăcat, că-i în poziții decente și că îi este protejată demnitatea.
Apoi am grijă să nu-i fac publică adresa de acasă sau de la școală. Merg mai departe și nu-i menționez public numele chiar dacă nu-i vreun secret de stat și nici eu nu-s vreo vedetă.
Disclaimer
Mai sus am scris strict părerea mea despre copii pe social media. De fapt, e mai mult decât o părere. Povestesc despre cum gestionez eu, din rolul de părinte, relația dintre social media și copilul meu. Nu spun cum trebuie făcut, nici cum e corect, nici cum e mai bine. Știu că mai toți părinții își iubesc copiii și că își doresc tot ce-i mai bun pentru ei, chiar dacă binele ăla se manifestă diferit în fiecare familie.
Articolul e unul foarte personal, subiectiv și unidirecțional, deci te rog să-l tratezi ca atare.
Riscurile la care sunt expuși copiii postați pe internet
Și acum că am făcut acest disclaimer, îl las pe prietenul Chat GPT să listeze riscurile la care ne expunem copiii atunci când îi postăm pe social media.
Violarea intimității
Chiar și fotografii aparent inofensive pot dezvălui informații personale despre copii, cum ar fi locația, școala pe care o frecventează sau locurile pe care le vizitează frecvent.
Exploatarea digitală
Fotografiile sau videoclipurile postate pot fi preluate și folosite de persoane cu intenții rele, inclusiv pentru crearea de materiale exploitative sau pentru a le distribui pe site-uri inadecvate.
Cyberbullying și hărțuirea online
Informațiile sau imaginile postate despre copii pot deveni ținta bullying-ului online, hărțuirii sau a comentariilor negative, afectând sănătatea mintală a copiilor.
Crearea unei amprente digitale permanente
Tot ce este postat online poate rămâne pe internet pe termen lung, formând o amprentă digitală care poate fi dificil de șters. Aceasta poate afecta percepțiile viitoare ale copiilor despre sine sau poate influența oportunitățile viitoare, cum ar fi admiterea la facultate sau angajarea.
Scams și furtul de identitate
Informațiile personale ale copiilor pot fi folosite de infractorii cibernetici pentru a comite fraude sau furt de identitate.
Creează o țintă pentru răpiri sau stalking
Detaliile despre viața copiilor, cum ar fi rutinele zilnice, activitățile extracurriculare sau locurile pe care le frecventează, pot oferi informații valoroase pentru persoanele cu intenții rele.
Presiunea socială și anxietatea
Conștientizarea de a fi constant sub observație pe rețelele sociale poate crea presiune și anxietate pentru copii, afectându-le stima de sine și dezvoltarea lor emoțională.
Amprenta digitală
Amprenta digitală se referă la urmele de informații pe care le lăsăm online, fie că sunt date pe care le postăm intenționat, fie că sunt date colectate despre noi în mod pasiv. În primii ani de viață, amprenta digitală este adesea creată de părinți sau tutori care postează informații sau fotografii ale copiilor lor.
Chiar dacă intențiile sunt bune, aceste acțiuni pot avea implicații pe termen lung asupra vieții copilului. Iată trei exemple concrete despre cum o amprentă digitală din copilărie poate impacta negativ viața unei persoane:
Admiterea la facultate sau la job
Un decan sau un angajator poate căuta online informații despre un candidat. Fotografii jenante, comentarii nepotrivite sau comportamente controversate postate în copilărie sau adolescență, chiar și de către părinți, pot crea o imagine negativă. De exemplu, o fotografie inocentă postată de părinți cu copilul lor făcând o glumă de prost gust sau îmbrăcat într-un mod considerat neprofesional, poate fi interpretată greșit și poate afecta șansele copilului de a fi acceptat la facultate sau de a obține un job dorit.
Furtul de identitate
Părinții care postează prea multe detalii personale despre copiii lor, cum ar fi data nașterii complete, numele complet, și locația, pot crea involuntar oportunități pentru infractorii cibernetici. Aceste informații pot fi folosite pentru a deschide conturi frauduloase în numele copilului. Un caz concret ar putea fi acela al unui adolescent care descoperă că nu poate obține un împrumut pentru studenți din cauza unui scor de credit ruinos, rezultat din acte de fraudă comise folosindu-i identitatea când era copil.
Impactul asupra sănătății mentale
Postările online pot deveni sursa bullying-ului cibernetic sau pot afecta percepțiile prietenilor și colegilor. De exemplu, un copil al cărui părinte a postat povestiri sau fotografii despre problemele sale comportamentale sau momente jenante ar putea deveni ținta batjocurii în rândul colegilor. Aceasta poate duce la anxietate, depresie și izolare socială, afectând dezvoltarea sănătoasă a relațiilor.
Anxietatea și social media
Efectul comparării sociale, amplificat de rețelele sociale, este adesea citat ca o cauză majoră a anxietății și a problemelor de sănătate mintală în rândul tinerilor. Vizualizarea constantă a „vieților perfecte” ale altora poate duce la sentimente de inadecvare și la o imagine de sine scăzută, contribuind la stres și anxietate. Mai mult, presiunea de a menține o prezență online „ideală” poate fi copleșitoare, în special pentru tinerii care se luptă cu insecuritățile lor într-un mediu atât de public.
Impactul social media
Studiile arată că timpul petrecut pe rețelele sociale este corelat cu creșterea ratei anxietății și depresiei în rândul tinerilor. Un studiu din 2019 publicat în „Journal of Abnormal Psychology” a constatat o creștere de 25% în prevalența depresiei clinice în rândul adolescenților americani între 2009 și 2017, o perioadă care coincide cu creșterea utilizării rețelelor sociale.
Standarde de frumusețe
O cercetare din 2021 a arătat că aproximativ 60% dintre fetele cu vârste între 10 și 18 ani se simt presate să îndeplinească anumite standarde de frumusețe prezentate pe rețelele sociale, ceea ce contribuie la o imagine de sine negativă și la tulburări alimentare.
Presiunea socială și financiară
Un sondaj realizat în 2020 a relevat că 40% dintre adolescenți simt presiunea de a posta conținut care indică o viață bogată sau aventuroasă, impactând percepțiile lor despre succes și fericire.
Rata suicidului
Conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), rata suicidului în rândul persoanelor cu vârste între 10 și 24 de ani a crescut cu peste 50% între anii 2000 și 2019 în Statele Unite. Deși nu se poate atribui un singur factor acestei creșteri, experții în sănătate mintală subliniază rolul potențial al rețelelor sociale și al expunerii la conținut negativ sau la hărțuire online.
Este important de menționat că, deși există o corelație îngrijorătoare între utilizarea rețelelor sociale și problemele de sănătate mintală în rândul tinerilor, relația cauzală este complexă și este influențată de mulți alți factori, inclusiv predispozițiile individuale, suportul social și mediul familial. De asemenea, este crucială implicarea părinților și a educatorilor în discuții despre impactul rețelelor sociale asupra sănătății mintale, pentru a construi strategii de reziliență și pentru a promova o imagine de sine sănătoasă și realistă.
Eu sunt Anda Cristea
Și scriu. Iar atunci când nu scriu, fac campanii faine de marketing care aduc rezultate și cresc afaceri. Îmi folosesc cei 11 ani de studiu și experiență în marketing, backgroundul antreprenorial, networkul și inteligența artificială ca să duc afacerile din punctul A în punctul B prin marketing cu rezultate.
Vrei să vorbim despre afacerea ta? Scrie-mi la anda@andascrie.ro. Și dacă vrei să ne cunoaștem, hai pe Instagramul meu.
