Scriu texte care conving folosind tehnici de copywriting, neuromarketing & psihologie

Am lucrat cu 41 de businessuri din 16 domenii care nu puteau fi mai diferite: de la o multinațională specializată în soluții pentru automatizarea locuințelor și până la o trupă rock, un psihoterapeut, 10 nume din health & fitness (exagerez), un eveniment la Sala Palatului, clinici dentare, branduri de fashion și multe, multe produse educaționale.

Astăzi îmi construiesc businessul pe valori precum educația, distracția și îmbunătățirea continuă. Cred că singura constantă e schimbarea și că viața merită trăită cu zâmbetul pe buze. Dar lucrurile nu au început deloc așa. Scrollează mai jos ca să-mi descoperi povestea 😊.

Nimic nu se compară cu anii ‘90

Nu exagerez când spun că am crescut la birou. Prima mea amintire e un capsator care-mi intră în deget. Știu, dureros. Am crescut într-o lume în care nu exista leadership, political correctness, HR, health & safety, antreprenoriat, work life balance, mental health și toate cuvintele fancy de azi.

Alergam printre mașinăriile din fabrica de pantofi condusă de maică-mea. Mă jucam printre baloții de piele. Coloram pe acte. Nu mergeam în parc, ci în inspecție la fabricile din afara orașului. Adormeam pe câte-o canapea din vamă atunci când un transport internațional avea probleme. Cina în familie era prea des înlocuită de business dinners la restaurant (normal că nu le spuneam așa, ci pur și simplu ‘ieșeam la masă’). Un altfel de after school pe care abia mai târziu aveam să-l apreciez ca fiind doar school.

Chiar îmi place ciorba

În consecință, n-am mâncat în viața mea o ciorbă făcută de mama. Dar am văzut-o cum negociază, navighează conflicte, își asumă responsabilități, conduce echipe și gestionează miile de situații care apar într-un business cu 100+ angajați și cu clienți precum Prada, Geox și zeci de nume internaționale.

Anii au trecut. Eu am crescut. Am învățat să-mi fac singură ciorba.

Maică-mea mă lua în fiecare an prin delegații internaționale. La început eram pe post de bagaj pentru că n-avea cu cine naiba să mă lase acasă. Apoi s-a prins să pot să car lucruri prin nu știu ce expoziție internațională din Bologna. În final, m-a pus la o masă de negocieri pe bani mulți.

“Știu că înveți negociere la facultate, dar nu strică să vezi una reală.”

În mod natural, am dat la business administration. Am aflat că există leadership, political correctness, HR, health & safety, work life balance și mental health.

Am auzit pentru prima dată termenul de antreprenor.

2012: Marketing în facultate

Am terminat business administration ca șefă de promoție, deci normal că mâncam pe pâine cărțile. Manualele de marketing nu făceau excepție, cu domnul Kotler în frunte.

Dar cel mai mult îmi plăcea să merg prin companii și să mă joc de-a viața reală. P&G, L’Oréal România sau JTI sunt doar câteva din multinaționalele care își împrumutau specialiștii, sălile de conferință și timpul unor studenți tocilari și puși pe lucruri mari.

Participam la toate concursurile, studiile de caz și evenimentele care-mi apăreau în cale. Făceam sesiuni lungi de brainstorm, puneam cap la cap strategii de marketing, lansam noi produse imaginare și găseam soluții la tot felul de probleme din piață.

La final primeam feedback de la marketing executives, CEOs și manageri cu experiență (OMG, OMG!) câștigam premii și plecam acasă mai câștigată cu o experiență care simulează lumea reală.

2015: Primul business

În iunie am terminat facultatea, iar în septembrie îmi deschideam primul business: un bar cu board games.

Resurse vs. resourcefulness

Nu vin dintr-o familie bogată, deci “dă-mi și mie câteva zeci de mii să-mi fac un business” nu era o opțiune. Dar funcționam cu convingerea că în viață nu ai nevoie de resurse, ci de resourcefulness – adică abilitatea să te descurci cuplată cu credința că cineva, undeva, s-a trezit de dimineață cu resursa de care ai nevoie (și că este dispus să ți-o dea în schimbul a ceva).

Am făcut un plan de afaceri (că doar nu degeaba terminasem business school) și am aplicat la un program de fonduri europene pentru start-up-uri, categoria socială vulnerabilă, secțiunea ‘femeie’.

Oamenii n-au negat nici că-s femeie, nici că am un plan de afaceri care stă în picioare. Așa că mi-au dat banii.

2016: Marketing în joacă

Îți imaginezi că afacerea n-a mers bine din prima. După seara de lansare în care mi-am invitat absolut toți prietenii și cunoscuții, barul era cam gol.

Și uite-așa am făcut tranziția de la marketingul teoretic pe care-l învățasem în facultate la marketingul din viața reală, cu toate constrângerile pământului (de la lipsă de buget și până la lipsă de know-how).

De ce n-am dus lipsă, însă, au fost ideile, energia de muncă și spiritul ludic. Atunci când gândeam următoarea acțiune care să-mi aducă clienți pe ușă, nu o făceam dintr-o mentalitate de frică și de “aoleo, dacă luna asta nu vând de X atunci n-o să am cash să plătesc chiria”.

Nu. Mă simțeam ca un copil scăpat la Disneyland care poate să se dea și în bărcuțe, poate purta și costumul de Spiderman, poate mânca și dulciuri până i se face rău.

Așa că am încercat și aia, și aia, și aialaltă. Uite câteva din acțiunile de marketing pe care le-am gândit și implementat în primele luni de business:

Am trimis mailuri către organizațiile studențești ca să le ofer gratuit spațiul pentru întâlniri, ședințe, teambuildinguri, ce vor ei, doar să consume ceva (asta se numește cold outreach, dar evident că atunci nu știam)
Am contactat o profă de la facultate și i-am spus că iată, am reușit, am un business la câteva luni după ce-am absolvit, sunt așadar un studiu de caz numai bun pentru studenții de la business. A acceptat să vorbesc în amfiteatru în fața publicului meu țintă
Postam zilnic pe social media orice mizilic se petrecea în bar
Am dat Boost post
Am dat un interviu plătit la TV într-o emisiune pe care n-a văzut-o nimeni (nici nu mai știu cum se numește)
Am constatat că board game-urile și escape roomurile au mai mult sau mai puțin același public țintă. Am făcut un parteneriat cu escape roomurile din București prin care ne promovam reciproc

Am observat că nici naiba nu vrea să vină luni seara în bar. Am făcut un parteneriat cu un student la psihologie care căuta un spațiu gratis în care să țină workshopuri de dezvoltare personală. Le-am programat luni.

Apoi organizam seri de film cu videoproiectoare împrumutate, petreceri de Halloween, de Crăciun, de Paște, de orice, numai să fac trafic și buzz și vânzări.

În 2-3 luni aveam o listă de așteptare pentru cei care sperau să prindă o rezervare în caz că cineva anulează. Barul era fully booked pe nu știu câte weekenduri în avans. Am vrut să ies în oraș într-o sâmbătă seară, dar nu mai aveam masă. Am mers la competiție.

Pentru prima dată am avut bani să angajez staff-ul complet și nu mai era nevoie să servesc la mese, să fac băuturi la bar și să spăl WC-uri.

Viața era frumoasă… Până când rămas însărcinată.

Și nu că viața n-a mai fost frumoasă, dar a devenit diferită. Tare diferită.

Mi-au luat câteva luni să accept că un copil mă oprește din muncă. Plantasem startegic pompe de alăptat, biberoane și pamperși prin mașină, prin bar, prin magazie. Credeam că o să-mi iasă. Nu mi-a ieșit.

2017: Marketing experimental

Așa că am stat 2 ani în maternal, timp în care m-am relaxat. Glumesc!

În ăștia 2 ani am făcut o pagină de social media unde făceam content de dragul de-a face content. Se numea Wordly și postam citate.

Apoi am deschis un magazin online care vindea tatuaje temporare și accesorii. Am făcut site-ul cu un template din WordPress, făceam content pentru social media, scriam articole pe blog, preluam și expediam comenzi – practic făceam tot ce ține de un magazin online.

Mă mâncau degetele să scriu, să fac editare în Photoshop, să fac conținut pentru social media, să fac naming-uri super creative pentru produse și să construiesc lucruri de la zero.

Cât copilul dormea, redecoram casa și îmi făceam manichiura. Glumesc din nou :D. Cât copilul dormea, îi citeam pe Godin, Pulizzi și Ariely pe bandă rulantă. Mă obsedau cărțile despre marketing, comportament uman, mindset, conținut și social media.

Dar tot nu mă consideram vreun marketer…

2019: Marketing în agenție

…Asta până când am aplicat la primul meu job într-o agenție, iar persoana care mă intervieva de cealaltă parte a biroului a văzut un marketer.

“Știi ce-i ăla un funnel?”

“Da.”

“Știi ce-i ăla un lead?”

“Da.”

“Vrei să înveți chestii?”

“Păi cu asta mă ocup.”

“Perfect. Poți să începi de luni.”

Și azi suntem prieteni. Și nu neapărat pentru că a văzut în mine ce eu încă nu vedeam, ci pentru felul lui de a gândi și de fi ca om. Revenind.

2020: Freelance-uială

Sinceritatea asta a mea m-a costat multe de-a lungul timpului. Dar mi-a adus și multe beneficii.

Vine pandemia. Mă sună ownerul agenției:

“Anda, nu-mi mai permit să te plătesc atât. Îți ofer suma X pentru taskurile Z.”

“Nu-i bai. Oricum mă cam bătea gândul să fiu freelancer.”

“Da? Păi de ce n-ai spus? Cutărică își caută copywriter. Te recomand. Vrei?”

“Vreau.”

Și cam așa a început totul. Cu un client.

Am scris și-am tot scris:

texte pentru site
landing page-uri
mailuri pentru campanii de e-mail marketing
articole pentru blog
postări pe social media
comunicate de presă
advertoriale
eBook-uri
reclame pentru social media

Nici eu nu mai știu câte am scris. Până într-o zi când mă sună un antreprenor și îmi zice:

“Textele tale-s bune, nu zic nu. Dar eu nu știu ce să fac cu ele și nici n-am timpul sau echipa să le pun la treabă. Nu vrei să te ocupi tu de campania de marketing?”

2023: Vrem tot sandwich-ul!!!

Primul antreprenor care m-a sunat să-mi spună că nu vrea doar copywriting, ci întreg contextul prin care copywritingul funcționează, avea nevoie de:

un avatar de client
o direcție și un mesaj clare pentru brand
pagini de social media (care încă nu existau) populate cu conținut valoros pentru avatar
o campanie prin care să își crească audiența pe paginile astea
o altă campanie prin care să și atragă clienți într-un mod smart și ieftin

Și toată echipa care face lucrurile astea să se întâmple:

un designer grafic care să facă reclame frumoase
un om tehnic care să construiască site-ul și landing page-uri bune
un copywriter care să scrie textele
un specialist care să seteze ca lumea reclamele
și un project manager care să țină toate elementele astea legate și să le facă să funcționeze cum trebuie ca să dea rezultate

Dacă copywritingul e o pâine excelentă, omul avea nevoie un sandwich cu unt, șuncă, mozzarella și-o felie de roșie.

Pentru că în realitate el nu are nevoie nici de pâine, nici de unt, nici de șuncă. Vrea doar să își potolească foamea cu ceva bun.

Mi-am dat seama că sunt ani întregi de când lucrez cu pâine, unt, șuncă și mozzarella. La naiba, m-am format în bucătării care fac sandiwchuri cu pâine, unt, șuncă și mozzarella! Normal că știu să fac un sandiwch!

Așa că i-am făcut un sandwich.

Și n-au ieșit chiar toate campaniile așa – și bineînțeles că au fost necesare teste – dar într-una din ele am obținut un cost/lead de 3x mai mic decât media din industrie. Asta înseamnă că tot sistemul pe care-l pusesem pe roți îi aducea afacerii noi potențiali clienți (gata de contactat) de 3 până de 10 ori mai ieftin decât i-ar fi obținut prin simple reclame pe Google sau Facebook (care-s stupid de scumpe, by the way). Treabă deloc rea, aș putea adăuga.

Plus că acum avea în picioare un sistem pe care-l putea porni și opri oricând dorea, exact ca o mașină pe care o ții în garaj și o folosești atunci când ai nevoie.

Anda de azi

N-a trecut mult și a mai apărut un antreprenor care avea nevoie de un sandwich. Și uite-așa m-am trezit că fac campanii de marketing care aduc rezultate și cresc afaceri folosindu-mi cei 11 ani de studiu & experiență în marketing, backgroundul antreprenorial, networkul și inteligența artificială.

Campanii care pot deveni destul de solicitante (mai ales dacă mă ocup și de project management). Așa că, pentru binele TUTUROR, lucrez cu 4, maxim 5 afaceri în același timp.

Te bate gândul să colaborăm? Înscrie-te pe lista de așteptare și îți scriu imediat ce am un loc disponibil în calendar.

Vorba lungă, sărăcia omului. Hai pe lista de așteptare:

Să ne cunoaștem mai bine

Te invit să completezi un formular de 2 minute care face ca discuția noastră la telefon să aibă mai mult sens. În maxim 2 zile lucrătoare îți scriu un e-mail și programăm un call de 20 de minute în care să ne cunoaștem mai bine și să punem țara la cale.

Dacă ne potrivim, îți trimit o propunere de colaborare împreună cu un avans care îți va bloca un loc în calendarul meu.

Pasul 1

Treaba murdară (research)

Îmi place să spun că fac research-ul să pară inteligență – ceea ce e total adevărat. Îți trimit un scurt brief, îl parcurg cu grijă și îmi iau timp să îți cunosc afacerea. Descopăr ce o face unică, dar și care-i treaba cu piața în care activezi. Aici apar ideile alea care se lasă cu zerouri în coadă.

Pasul 2

Curg râuri de texte

Adică scriu copy-ul excelent de care ai nevoie. Ai incluse două sesiuni de modificări în care abia aștept să aud feedback-ul tău. Discutăm de ce am ales un cuvânt și nu altul și cum de am scris cine-știe-ce titlu pe care îl iubesc și oamenii, dar și motoarele de căutare.

Pasul 3

GATA!

Ai textele perfecte pentru noul tău site și copy-ul care îți va propulsa rezultatele campaniei de promovare în stratosferă. Peste 80% din oamenii cu care lucrez revin cu noi proiecte, deci nu m-ar mira să ne întoarcem la pasul 1.

Pasul 4

Am ajuns mult mai ușor la inima oamenilor pe care ii ajut sa isi imbunatateasca sanatatea, silueta si energia, fiindcă Anda are un stil special, aparte, de a scrie. Face mult research și intră atât de tare în avatarul pentru care scrie, încât ți se face "pielea de găină" când citești textele ei. O recomand pe Anda cu toată încrederea, fiindcă este dedicată 100% misiunii de a scrie cu impact!

Narcis Cernea - fondator Narcis Cernea Fitness & Nutrition